E un film bun pentru simplul fapt că nu te plictiseşte. nu are un mesaj pretenţios şi nu vrea să te pună pe gînduri, dar are o poveste faină şi muuulte urmariri de (sau cu?) maşini.
Spre ruşinea mea e primul film pe care l-am văzut, atît cu Angie cît şi cu Nicolas Cage şi pot spune că am rămas plăcut impresionată. Încă nu mi-am dat seama dacă vreunul din ei se ridică la înăltimea reputatiei (pentru asta o să mai văd “girl, interrupted” cu angie şi “knowing” cu cage), dar la înălţimea rolurilor se ridică. :3
Pe scurt, povestea este cam asa: Randall “Memphis” Raines (god, i love his name!) a fost cel mai mare hot de masini din lume, dar din anumite motive s-a retras. Frate-su, Kip, incercand sa ii ia locul, a intrat intr-o afacerie dubioasa cu un tip – Raymond “The Carpenter” Calitri (Christopher Eccleston – de care mi-a placut mai mult in rolul doctorului). Anyways, Kip fute afacerea asta si aici intervine Memphis. Calitri il pune sa fure 50 de masini in 72 de ore sau Kip moare. Ah, si ii mai da si 200 de miare pentru asta. (va reusi oare eroul nostru sa indeplineasca sarcina capcaunului? aflati dupa pauza! )
Avem poveste de dragoste (doar pentru asta e Sway – pe care angie o intruchipeaza onorabil), avem comedie (doar pentru asta au inclus si ciori in distributie ), avem actiune siii dupa cum spuneam, avem urmariri de masini (which i absoFUCKINlutly love). Mai avem si cateva faze cam cliseice, dar le putem trece cu vederea fara nici un efort. Theme songul e foarte catchy. L-am fredonat tot timpul fimului. Faza cu botezatul masinilor mi-a placut. Scenariul e bunicel (si are si cateva replici GENIALE!). Personajele mi-au placut maxim (e fascinant sa vezi niste oameni atat de pasionati de masini). actorii sunt buni si totul se termina cu o imbratisare (mbine, aproape). Ce poti sa ceri mai mult de la un film?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu